Pe unii dintre noi, zilele de toamnă ne duc cu gândul la studenție, la zările lumii, la muzica înălțătoare, la festivaluri, la simfonii. Pe alții, ne duc cu gândul la copilărie, la mirosul de pâine proaspătă sau iarbă proaspăt cosită, la vocea bunicii care își ia la revedere până la următoarea vacanță de vară. Și uite așa, toamna ne duce cu gândul departe, acolo unde rămânem până la următoarea ciupitură care ne amintește că a venit iarna și că vine primăvara și apoi, din nou, vara. Dar muzica, muzica rămâne cu noi. Se schimbă doar tonalitatea. Și acordul principal devine următoarea escapadă spre ce ne dorim cel mai mult. „Și într-o zi, plimbându-ne, poate, pe stradă, vom reauzi muzica înăuntrul nostru și vom fi fericiți.
Editorial Alice Năstase, jurnalistă și scriitoare:
Pe când începeam ultimul meu an de studentă la zi, iar tinerețea mea fragedă mă făcea să caut cu nesaț către toate zările lumii, neștiind sub care să mă așez, m-au dus pașii pe străzile aurite de toamnă din preajma Ateneului Român. Și dintr-o dată, deși sunt absolut sigură că niciun sunet real nu se ridica în văzduh, înăuntrul meu a început să cânte ultima simfonie pe care o ascultasem sub cupola clădirii sărutate de muzele tuturor artiștilor lumii. Era ca și cum aș fi auzit încă o dată fiecare notă, ca și cum aș fi învățat pe dinafară muzica aceea complexă, adâncă, splendidă, pe care o cântaseră în fața mea câteva zeci de muzicieni – dar pe care, cu siguranță, nu aș fi avut cum s-o țin minte. Și totuși ea rămăsese în mine cât să se întâmple un miracol care avea, într-un fel, să-mi schimbe viața.
Căci ascultând atunci muzica din mine, am decis că nu pot să plec din București nici după ce-mi termin studiile, fiindcă prea dragi îmi sunt străzile orașului, prea mari iubirile trăite sau mai mult închipuite în anii petrecuți aici, prea ale mele amintirile care își reverberează, la infinit, splendoarea, într-o armonie a sufletului, chiar și atunci când noi credem că nu ne-o mai amintim.
Am ales Bucureștiul datorită muzicii, iar muzica a ales începutul de toamnă ca să se înalțe spre cupola de nori și de vise a orașului, mai frumoasă ca-n orice altă bucată de timp. Odată cu reîntorcerea Festivalului George Enescu în țara noastră și în lume, septembrie își răsună muzica peste Bucureștiul iubit, făcându-ne pe toți, cei de aici sau pe turiștii veniți de departe pentru a asista la atâta frumusețe, să intrăm într-o lume magică, la care să putem visa tot restul vieţii.
Concertele marilor artişti sunt cu adevărat unele dintre experienţele care ne merită pe de-a-ntregul strădania, ne merită călătoriile către orașele în care se întâmplă miracolele, ne sunt limanuri prețioase pentru amintiri neprețuite. Și asta pentru că muzica rămâne în noi. Se preschimbă în bunătate, în armonie, în ritm, în creativitate. Și într-o zi, plimbându-ne, poate, pe stradă, vom reauzi muzica înăuntrul nostru și vom fi fericiți. Iar într-o altă zi, când vom termina, bucuroși, proiectul la care am lucrat în zilele din urmă, ne vom trezi dirijând, bucuroși, un marș triumfal prin care să sărbătorim reușita a tot ceea ce am împlinit, pasiunea care dă strălucire tuturor strădaniilor noastre, iubirea, ce dă rost la tot ceea ce trăim.
Campania „Mai mult decât profesie. Pasiune!“ este cu și despre pasiunea cu care am învățat să servim oaspeții în fiecare zi a activității noastre. Colegii noștri au fost actorii Calendarului pe anul 2017. Prin această campanie ne-am dorit să aducem angajații, dar și meseriile dintr-un hotel într-o altă lumină, prin asocieri neașteptate.
Jurnalista Alice Năstase Buciuta este invitată lunar să ne povestească despre pasiune, viață și profesie, în stilul ei minunat, caracteristic. Citiți mai multe editoriale semnate de Alice Năstase.