Decizii, decizii. Ce se întâmplă când avem mic dejun bufet în hotel? Femeia are o „problemă” majoră: ce se face cu un singur stomac și atâtea opțiuni de mâncare? Bărbații în schimb, sunt sensibili la cine face micul dejun. Dacă sunt puși la treabă, e suficient un pahar de apă și ceva biscuiți. La hotel, în schimb…
Citește părerile Adelei și ale lui Ovidiu despre dilema micului dejun all inclusive. S-ar putea să îți placă. Dar cu siguranță te vor amuza.
Micul dejun, prima încercare a zilei
Adela Dan
Nimic nu este mai periculos decât să pui o femeie să ia decizii. Cu cât va avea mai multe opțiuni, cu atât nu va mai ști ce să aleagă. Dacă ar putea avea mai mulți iubiți simultan, specia umană ar fi în prag de extincție pentru că femeia nu s-ar putea decide în timp util cu care dintre ei să-și întemeieze o familie. Pusă în situația de a lua o decizie, în femeie se trezește fiara nehotărârii. Așa se face, că, încă netrezită bine, la prima oră a dimineții, cu metri de mese puse cap la cap pline ochi cu tot felul de gemuri, brânzeturi, mezeluri, chifle și chifluțe și cornulețe și croissante îndesate cu ciocolată, femeia va fi forțată să ia decizia vieții ei.
Salam crud uscat sau șuncă? Sau brânzeturi? Și dacă, de care? Cașcaval? Afumat sau nu? Șvaitzer? Telemea? Camembert? Și cu ce pâine? Neagră, albă, cu semințe? Gem sau dulceață? Oh, și de care? Chiflă sau corn, franzelă sau baghetă? Și stai, că a văzut și fructele. Mere, pere, rodii și banană și alte fructe pe care le-a văzut doar la TV. Atât de multă mâncare, atât de multe opțiuni și, na belea, un singur stomac.
În mod obișnuit, stomacul unui om este cât pumnul lui drept de mare. În acele momente, femeia și-ar dori să aibă mai multe camere nu doar acasă, ci și în burtă. Una pentru brânză, una pentru iaurt și cereale, una pentru pâinea cu unt și gem. Ce să aleagă? Of, decizii, decizii.
Așa se face că femeia stă la micul dejun, în fața bufetului plin, mai mult timp decât petrece dimineața, în fața șifonierului plin de haine.
Și după ce trece în revistă fiecare soi de șuncă și numără fiecare felie de salam, aproape de prânz, femeia se decide: vrea din toate câte puțin. Doar că, jumătate de oră mai târziu, puțin din toate arată ca un platou pe care a crescut un Everest de mâncare. Și cum cu stomacul rămâne cum am stabilit, o singură cameră, cât pumnul ei cel mic, femeia oftează, ciugulește două felii de salam, un sandviș, un hot-dog și o prajitură și se desparte în lacrimi de croasantele calde, promițându-le că data viitoare le va alege doar pe ele. Doar că data viitoare, aceeași femeie, același bufet plin cu opțiuni. Și da, aceleași decizii, decizii greu de luat și un singur stomac mic-mic.
De ce e micul dejun cea mai importantă masă a zilei
de Ovidiu Eftimie
Ideea asta, ca toate ideile despre nutriție, a apărut în Statele Unite și, cel mai probabil Edward L. Bernays, tatăl PR-ului a fost implicat în ea. Acum, în funcție de cine-l plătea e posibil ca cea mai importantă masă a zilei să fie formată din ouă cu șuncă (Uniunea Agricultorilor Americani), cafea cu biscuiți (Uniunea Importatorilor de Cafea) sau cereale cu lapte (au venit primii și i-au mai dat niște bani). Un medic cinstit, care n-are niciun interes deosebit în problemă îți va spune că micul dejun ar trebui să fie format din orice mâncare cât de cât proaspătă și ceva lichide, preferabil apă.
Odată stabilite aceste coordonate am purtat o serie de ample discuții și colocvii cu o multitudine de români și străini în urma căruia am stabilit ce ar trebui să conțină un mic dejun sănătos. Am descoperit cu această ocazie că micul dejun diferă foarte mult în funcție de cine-l face: cel care îl mănâncă sau altcineva.
Dacă îl face omul care îl mănâncă, micul dejun devine brusc frugal, trei biscuiți, o cafea și o ciocolată. În celălat caz, micul dejun ar trebui să conțină trei feluri de pâine cu trei nuanțe de culoare, plus niște chifle, o gamă variată de 15-20 de legume, de la ridichi la vinete, 5 feluri de ouă, de la cele de găină, la prepeliță, la pește, diverse produse din carne, ceva lejer, să nu cadă greu, cum ar fi mușchiuleț, salam, șuncă, piept de pui, vită rasol, un cumul de fructe de la smochine uscate la pepene roșu, sucuri naturale, trei feluri de cafea, 48 de feluri de ceai și, dacă se poate, și o prăjiturică.
Aflat în fața acestor altenative, în sala de restaurant a hotelului, omul care sare mesele acasă va sări acum peste mese fizic să ajungă primul la toate produsele expuse și vor umple farfuria cât înălțimea să depășească diametrul. Un reproș frecvent în aceste situații este că hotelurile nu furnizează niște farfurii normale pentru oamenii care chiar respectă la sânge sfântul mic dejun, respectiv unele cât o roată de camion de cărat piatra din carieră.
În fața dejunului inclus în prețul camerei de hotel, omul se transformă într-un monstru de toleranță și este de acord, concomitent, cu toate ideile de nutriție din lume, și le testează pe toate.
Practic, are loc un Crăciun matinal și vina aparține, cum e și normal, celor ce oferă atâtea lucruri gratis și băutură pe bani. Se știe că, dacă bei mult seara, a doua zi dimineața stomacul cere foarte multă apă și prea puțină mâncare. Un hotel care ar oferi seara, în prețul de cazare, o beție gratuită, ar putea să dea dimineața un dejun liniștitor și curățitor format doar din apă, castraveciori murați și cafele.
Despre colaborarea cu Adela și Ovidiu
Cu 16 ani de experiență ca freelance copywriter, Adela este autorul acelor cărți pe care nu le mai poți lăsa din mână, odată ce ai început să le citești. Și nu pentru că sunt lungi, ci pentru că au acel „je ne sais quoi”, care se lipește de tine ca magnetul de fier.
Ovidiu nu s-a lăsat mai prejos și aruncă în stânga și-n dreapta cu ironii fine care se viralizează cu un tupeu fantastic. Toate ironiile vin din calitatea de redactor-șef al celui mai citit cotidian de umor voluntar, Times New Roman.
Lunar, îi invităm pe cei doi să-și dea cu părerea lor despre diferite subiecte fierbinți ca o zi de vară toridă. Despre pasiune și profesie deopotrivă, oameni și tehnologie, hoteluri și decizii bune, micul dejun din perspective diferite, sărbătorile petrecute în hoteluri, cunoscutele ceaiuri și cafele în incinta acestora, observații despre cum percep oamenii schimbările și… lista poate continua. Un an întreg, să tot vorbim.
Declarăm deschis sezonul de „confruntări” cu pasiune!