Ne macină un gând de ceva vreme: vor înlocui roboții ființa umană chiar și în hoteluri? Vor ajunge oamenii, oare, să prefere o tabletă în locul unui recepționer? Dăm drumul confruntării din condei, la feminin și masculin deopotrivă, între Adela și Ovidiu, doi jurnaliști care răsucesc subiectul pe toate părțile, cu umor fin și cuvinte frumos aranjate!
Tehnologie, dulce nebunie
Adela Dan
Am văzut de curând o știre despre un grup de oameni de știință japonezi care au inventat o pisică robot. Roboto-pisica, sau pisico-robotul, cum vreți voi sa-i spuneți, torcea și se freca de picioarele tale, uitându-se în ochii tăi cu două leduri verzi. Știa chiar și să miorlăie în câteva zeci de feluri diferite. Nu știu de voi, dar pe mine astfel de știri mă înspăimântă. Până unde poate merge tehnologia?
Am putea trăi într-o lume complet tehnologizată în care roboții au înlocuit orice ființă cu sânge cald? Eu, una, nu.
E simplu să-ți faci o rezervare la hotel online și chiar să o achiți, e comod să poți aprinde lumina bătând din palme, dar cum ar putea o recepție complet tehnologizată să-ți zâmbească la fel de cald ca un om? Ar putea un robot-recepționer să imite un personaj de desen animat și să oprească, astfel, din plâns, un copil obosit de drum? Un robot-cameristă ți-ar face patul impecabil, la dungă, dar sigur nu ți-ar spune că a aranjat să se oprească ploaia exact când tu ieși pe ușă, la plimbare. În restaurant, masa ar fi perfect pusă, cu tacâmurile aliniate la milimetru, dar cum ar putea o mașinărie să-ți recomande rețeta zilei fără să știe ce gust are?
De aceea, dragi cercetători japonezi, vă pierdeți vremea cu invenții inutile! În loc să vă bateți capul să creați roboți sofisticați, mai bine v-ați concentra să rezolvați probleme mai importante. Cum să mâncăm ce vrem și cum vrem fără să punem un gram pe noi, de exemplu. Sau cum să fim tinere și frumoase chiar și la 80 de ani.
Pentru că un lucru e clar: tehnologia nu poate înlocui factorul uman mai ales când tot ce contează cu adevărat este ca oaspetele unui hotel să se simtă ca acasă, oriunde ar fi.
Tehnologia e ok, dar încă n-o să înlocuiască oamenii
Ovidiu Eftimie
Cea mai mare problemă a unui robot este că nu cunoaște subtilitățile de comunicare între oameni, cam ca un funcționar de la stat când vrei să obții un certificat de urbanism. Există o teamă că la un moment dat vom fi înlocuiți de roboți care or să stea ei la coadă la poștă să se ciondănească cu robotul din spatele ghișeului pe cum se completează un formular de mandat.
Dar asta nu este adevărat, în realitate, pentru o bună interacțiune între oameni avem nevoie de oameni, de ăla care știe exact dintr-o privire ce îți dorești. Avem nevoie de omul de la recepție care, când îl întrebi cum ajungi în centru sau la Zoo să-ți dea nu doar informația brută, ci și un mic sfat în funcție de cum arăți și cum te simți în dimineața asta.
E o diferență între „luați 331 trei stații” și „Dacă mergeți pe jos azi, mai ales că e frumos afară, ajungeți în 20 de minute, plus că pe drum e o cofetărie mișto unde au niște savarine excepționale, nu găsești nicăieri așa ceva”.
Tehnologia ne poate ajuta să ajungem mai repede la oameni sau să nu-i batem la cap pentru chestii simple. Putem, electronic, rezerva o cameră de hotel, sau să aprindem lumina bătând din palme. Nu putem, prin tehnologie, să transmitem exact cât de mult ne-am dori o cafea tare și groasă dimineața după o noapte mai complicată în oraș. Pentru aia e nevoie de un om cu experiență, un băiat care să înțeleagă dintr-o privire că e nevoie nu doar de acea cafea ci, poate, și de o omletă cu șuncă pentru întremare.
Despre colaborarea cu Adela și Ovidiu
Cu 16 ani de experiență ca freelance copywriter, Adela este autorul acelor cărți pe care nu le mai poți lăsa din mână, odată ce ai început să le citești. Și nu pentru că sunt lungi, ci pentru că au acel „je ne sais quoi”, care se lipește de tine ca magnetul de fier.
Ovidiu nu s-a lăsat mai prejos și aruncă în stânga și-n dreapta cu ironii fine care se viralizează cu un tupeu fantastic. Toate ironiile vin din calitatea de redactor-șef al celui mai citit cotidian de umor voluntar, Times New Roman.
Lunar, îi invităm pe cei doi să-și dea cu părerea lor despre diferite subiecte fierbinți ca o zi de vară toridă. Despre pasiune și profesie deopotrivă, oameni și tehnologie, hoteluri și decizii bune, micul dejun din perspective diferite, sărbătorile petrecute în hoteluri, cunoscutele ceaiuri și cafele în incinta acestora, observații despre cum percep oamenii schimbările și… lista poate continua. Un an întreg, să tot vorbim.
Declarăm deschis sezonul de „confruntări” cu pasiune!