V-am zis că articolele acestea sunt un pamflet și trebuie tratate ca atare, da? Atunci, dacă v-ați făcut comozi în fotoliu, este momentul să citiți două păreri pline de umor despre situațiile când împrumuți fără să ceri voie și pe o perioadă nedefinită lucruri dintr-un hotel. Orice hotel. Și cum sunt ele percepute atât de Adela, cât și de Ovidiu. Vă spunem doar atât: „Papucii, în schimb, sunt primii care pleacă odată cu oaspeții.”
Halate, câte halate ai?
de Adela Dan
Când anii trec, tot ce rămâne e amintirea celor mai frumoase momente din viața ta. Sună a truism scris pe fundalul unui apus romantic de soare, dar ăsta e adevărul gol-goluț iar o prietenă de-ale mele a reușit să-l ridice la rang de scop în viață. Așa se face că femeia, director de distribuție la o mare multinațională, avea acasă o colecție impresionantă de prosoape luate din hotelurile în care se cazase de-a lungul timpului. Unul îi amintea de un domn deosebit cu care petrecuse o noapte cu totul specială, alt prosop îi aducea în minte o veste foarte bună pe care o primise în timp ce se ștergea cu el și altul, pur și simplu, îi plăcuse atât de mult încât decisese să repete experiența unui prosop moale și pufos de câte ori ori avea ea chef să facă baie.
O altă prietenă care nu mai trăise de mult fioruri dătătoare de adrenalină găsise o cale cu totul ilegală și imorală de a obține senzații tari: fura, ca să o spunem pe bune, halate din hoteluri. Îmbrățișarea lor pufoasă o face atât de fericită încât nu se mai putea desprinde pentru mult timp de senzația trăită și le îndesa frumușel în bagaje.
Asta nu poate spune ceva bun despre tine, așa că femeia fusese părăsită în miez de noapte de un iubit care, polițist fiind, găsise în dulap o colecție de peste douăzeci de amintiri era să zic halate șutite din diverse călătorii. Deși ușor întristată de întâmplare, femeia a fost, totuși, mulțumită, de faptul că nu s-a plimbat pe la secție să povestească mai multe.
Pe principiul ăsta, cu cât ne simțim mai bine într-un hotel, cu atât trebuie să-l jefuim mai bine la plecare. Cearceafurile sunt curate și țepene de apretate? Le împăturim frumos și le băgăm în valize. Ciudat cum veiozele de la capul patului nu le urmează soarta. Papucii, în schimb, sunt primii care pleacă odată cu oaspeții. Dar hotelierii nu se supără. Ei știu că îl aștepți pe Moș Crăciun să vină. Și cu toții știm că Moșul e miriapod și are nevoie de mai multe perechi de papuci ca să intre în casă fără să fie auzit sau simțit.
Furatul din hotel e un obicei străvechi, din secolul trecut
de Ovidiu Eftimie
Tinerii din ziua de azi nu mai știu dar în vremuri de demult, prin perioada comunistă, găseai pe la fiecare prin casă cuțite, linguri, furculițe și farfurii cu sigla „ONT Carpați” sau „BTT”, care erau agențiile și companiile hoteliere ale acelor vremuri. Se făcea asta din două motive, odată că nu prea se găseau cuțite, furculițe și farfurii, pentru că nu se găsea nimic în acele vremuri, nici măcar de cumpărat și pentru că nu puteau fura săpunuri și șampoane, că de-astea nu aveau nici măcar hotelurile. Și nici apă caldă. Sau mâncare decentă.
Practic, în perioada aia în România nu se găseau decât clădiri.
Obiceiul ăsta de șterpelit din hoteluri a rămas atât de adânc înrădăcinat încât chiar și în zilele noastre pleacă omul cu prosopul acasă, halatul, papucii de unică folosință sau săpunul de la baie, chit că e cât o bomboană și e făcut special să te speli de câteva ori cu el. Chiar și oamenii mai înstăriți fac asta, că provin totuși din strămoși care au trăit în comunism când nu existau bogați ci doar super-săraci, săraci și, cea mai bogată clasă socială, neflămânzi. Erau trei grași în toată România, iar unul din ei era un turist rătăcit.
Ca să nu mai fure lumea din hoteluri trebuie să mai treacă cel puțin două generații de români sau să se inventeze un duș cibernetic care să te spele doar cu vapori de apă și jet de aer, cam ca aparatele alea de uscat mâinile, să nu mai fie nevoie de prosoape. Sau să se stabilească o politică națională și să dăm vouchere de prosoape și halate oricărui român, să aibă fiecare în casă câteva rânduri de prosoape. Să primești de la stat, când ți se dă buletinul, și un halat, prosop, două săpunuri de-alea mici, simpatice și un țumpilic de șampon.
O altă variantă ar fi să treacă hotelurile la halate de-alea făcute din celuloză, cum sunt făcute combinezoanele pentru zugrăvit, ce le poți folosi de vreo două trei ori și dup-aia le arunci. Cât despre săpunuri, soluția este evidentă, fiecare trebuie dotat cu un microcip care să activeze sistemul de autodistrugere după 48 de ore, să ți se topească în bagaj să lase impresia că ți-ai ținut hainele în smântână.
Bine, ar fi fain să mergem pe varianta educativă, cu mesaje de interes public care să ne spună seara la televizor „consumați doi litri de apă și nu mai furați”, dar astea ar fi lansate de statul român, și ar râde lumea la ele mai tare decât la glumele lui Bendeac.
Despre colaborarea cu Adela și Ovidiu
Cu 16 ani de experiență ca freelance copywriter, Adela este autorul acelor cărți pe care nu le mai poți lăsa din mână, odată ce ai început să le citești. Și nu pentru că sunt lungi, ci pentru că au acel „je ne sais quoi”, care se lipește de tine ca magnetul de fier.
Ovidiu nu s-a lăsat mai prejos și aruncă în stânga și-n dreapta cu ironii fine care se viralizează cu un tupeu fantastic. Toate ironiile vin din calitatea de redactor-șef al celui mai citit cotidian de umor voluntar, Times New Roman.
Lunar, îi invităm pe cei doi să-și dea cu părerea lor despre diferite subiecte fierbinți ca o zi de vară toridă. Despre pasiune și profesie deopotrivă, oameni și tehnologie, hoteluri și decizii bune, micul dejun din perspective diferite, sărbătorile petrecute în hoteluri, cunoscutele ceaiuri și cafele în incinta acestora, observații despre cum percep oamenii schimbările și… lista poate continua. Un an întreg, să tot vorbim.
Declarăm deschis sezonul de „confruntări” cu pasiune!