Cum să deguști corect vinul, astfel încât să te bucuri de potențialul maxim al unui pahar?
Pentru examinarea vinului, pregătirea care se face în prealabil este destul de minuțioasă. Deschiderea sticlei începe prin scoaterea capisonului de pe dop, care poate fi dotat cu fir de detașare sau se poate îndepărta cu ajutorul cuțitașului de la tirbușon. Dopul se scoate lent pentru ca vinul să nu fie agitat, și cu grijă, evitându-se ruperea lui, astfel încât fragmentele de plută să nu cadă pe suprafața vinului.
De asemenea, să nu uiți că paharul în care se face degustarea trebuie să fie cu picior, transparent și cupa mai îngustă la vârf.
Pentru a evita crearea bulelor de aer, turnarea din sticlă se face lent, cu paharul ușor înclinat.
Astfel, înainte de a lua prima înghițitură, trebuie să îți pui toate simțurile la bătaie, pentru a te pregăti cu adevărat pentru momentul acela.
Iată cei patru pași:
1. Culoarea vinului
Dupa ce torni vinul în pahar, astfel încât să umpli o treime din capacitatea acestuia, îndreaptă paharul spre o sursă de lumină sau pe un fundal alb și ține-l ușor înclinat, pentru a evalua culoarea și claritatea acestuia. Paharul se prinde de picior, între degetul mare și arătător, și niciodată de cupă, întrucât căldura degajată de mâini va altera nu doar temperatura, ci și gustul.
În această etapa pot fi observate și apreciate culoarea, fluiditatea, transparența și meniscul (în contact cu paharul, vinul formează o linie).
Vinurile roșii au o gamă variată de culori de la roșu-purpuriu, roșu-cafeniu, roșu-franc, violaceu, roșu-albăstrui, roșu-brun. La început, un vin roșu tânăr are o culoare roșu intens cu nuanțe violaceu-albăstrui. În timp, culoarea trece către roșu rubiniu, pentru ca la bătrânețe să treacă spre cărămiziu.
Vinurile albe se învârt în plaja de culori alb-verzui, alb-gălbui, galben-auriu sau galben-pai. Odată cu vârsta, vinurile albe devin mai închise la culoare. Vinurile rose pot prinde nuanțe de roz-pal, roz intens, roz-zmeuriu, roz-franc și trandafiriu.
Dacă vinul este întunecat sau tulbure, vinul nu este de caliate. Privit dintr-o parte, în lumină, vei vedea cât de limpede este. De obicei, un vin limpede este unul de calitate.
2. Agitarea
Se rotește ușor paharul în mână sau pe masă, cu ajutorul suportului piciorului. Această mișcare are rolul de a elibera aromele din vin. O agitare mai lungă permite eliberarea unei cantități mai mari de arome.
3. Mirosul
Aprecierea mirosului vinului se poate face prin două metode: cu și fără agitare. Examinarea vinului fără agitare presupune inspirarea intensă din pahar, imediat după examinarea vizuală.
Pentru a mirosi corect vinul, apropie nasul cât mai mult de pahar și inspiră adânc pe nas. Apoi, expiră pe gură. Vinul tânăr se va prezenta cu arome florale, arome de fructe, miros de pâine proaspătă, de fân proaspăt cosit, în timp ce un vin învechit va avea aromă de nuci, migdale sau iod.
Pentru că mirosul este simțul care obosește cel mai repede, se recomandă o pauză de minimum 10 secunde între două examinări, astfel încât aromele să poată fi simțite cât mai bine.
Măturarea vinului se face în butoi, iar învechirea vinului are loc la sticlă, după îmbuteliere. Aroma înseamnă prospețime, fructuozitate și posibilitatea de a recunoaște soiul. Buchetul se obține prin maturarea și învechirea vinului.
4. Gust
Există patru gusturi de bază ale vinului, din combinațiile cărora reies cele mai inedite arome: dulce, acru, sărat și amar. După ce se ia o cantitate potrivită de vin în gură, acesta se plimbă în întreaga cavitate bucală pentru a simți fluiditatea, catifelarea și onctuozitatea. Se evaluează intensitatea și calitatea gustului, armonia componentelor, catifelarea, tăria alcoolică, aciditatea, dulceața, astringența, extractivitatea.
Și ca să știi și cum să te exprimi corect, atunci când încerci să caracterizezi un vin, află că poți să folosești adjective precum armonios, fin, excelent, catifelat, tare, brut, trecut.
Referitor la durata menținerii vinului în gură, un minimum de 4-5 secunde și maximum 10-12 secunde sunt perfecte. La final, vinul se elimină din gură, iar dacă toți pașii de mai sus au fost îndepliniți, senzațiile gusto-olfactive se mai mențin o perioadă, ceea ce împarte vinurile în alte trei categorii: vinuri scurte (4 secunde), vinuri de lungime medie (5-8 secunde) și vinuri lungi (peste 9 secunde).
Defectele vinurilor
Când evaluăm un vin, căutăm, de fapt, defectele care l-ar face de o calitate inferioară. Aceste defecte pot fi rezultatul unor probleme legate de îmbuteliere, transport sau depozitare.
Iată ce se spune și ce ar trebui să cunoști și tu despre vinuri:
- Un vin este busonat dacă miroase a carton umed sau pivniță umedă. Dacă descoperi un astfel de miros înseamnă că pluta din care a fost făcut dopul a fost murdară. 2 până 7 % de vinuri pot fi busonate.
- În cazul în care dopul se rupe și cade în sticlă, vinul trebuie decantat și servit limpede. Una dintre cauzele în care dopul se rupe poate fi faptul că sticlă a fost, probabil, păstrată vertical, permițând plutei să se usuce și să devină fărâmicioasă.
- Păstrarea sticlei în poziție verticală, permite uscarea dopului și pătrunderea aerului prin porii acestuia. Vinul alb va căpăta o culoare maronie și va părea lipsit de aciditate. Acesta este un vin oxidat.
- Dacă varietatea de vin servită nu este un vin spumos sau spumant, dar prezintă urme de efervescență, este un indiciu clar că o a doua fermentare a avut loc în sticlă, probabil din cauza condițiilor variabile în temperatura de păstrare. Uneori acest vin are un miros de drojdie.
- Dacă vinul este maro sau miroase ca și cum ar fi fost gătit, a fost expus la căldură la un moment dat. Se spune că este un vin maderizat.
Degustare plăcută!
VEZI ȘI:
Cum să citești eticheta vinurilor
Cum arată paharul potrivit în funcție de tipul de vin