Mi-e dor să mai merg la un cocktail

– editorial semnat de Alice Năstase, jurnalistă și scriitoare –

Pe vremea adolescenței mele – și a multora dintre călătorii care ne calcă pragul – tinerii își dădeau întâlnire la petrecerile dansante pe care le numeau ceaiuri, chiar dacă, de cele mai multe ori, nimeni nu bea vreo licoare fierbinte la petrecere. Exista și un cântec în adolescența noastră, în care un cântăreț de muzică folk evoca nostalgic dorința întoarcerii în timp printr-un vers devenit celebru abia după ce a fost desprins din cartea poetului și așezat pe strune de chitară  și voce: “Mi-e dor să mai merg la un ceai”…

Azi, nici adolescenții și nici adulții nu mai merg la ceaiuri, în schimb ieșirile elegante se fac la câte un cocktail, iar termenul generic care a detronat ieșirea la un ceai – fie infuzie, fie dansant – vine dintr-un necunoscut străfund de Americă, în care expresiile se încâlceau între ele într-o etimologie amețită de prohibiție, iar oamenii puneau băuturile una peste alta și se simțeau liberi, eleganți și fericiți.

Avantajul modernității este că atunci când mergi la cocktail chiar ești tentat să bei cocktail, ceea ce face ieșirea de două ori mai plăcută și mai ritmată de clinchetul cuburilor de gheață care ating marginea paharului de cristal.

Un cocktail așezat în cupă are în el misterul tuturor amestecurilor eclectice din care se creează frumusețea lumii. E un anafor adânc de licori care-și împletesc gustul și culorile, e un vârtej de savoare și de visare, e adierea unei stări de după-amiază răzvrătită și leneșă, deopotrivă – chiar de curând am dat peste hashtagul #cocktailmood și asta mi-am imaginat că înseamnă – un răsfăț care fie-ți bate la ușă și vine să-ți aducă răcoare împotriva arșiței de iulie, fie e doar un accesoriu șic, turnat într-un pahar cu toc, la fel de elegant ca sandaua fină și înaltă pe care ai ales-o pentru pașii evadării.

Aveți rochii de cocktail, doamnelor? Aveți cravate de cocktail, domnilor? E iulie și anul se înclină deja spre final, intrat, de-acum, în cea de-a doua jumătate a sa, așa că e timpul să ne invităm unii pe alții la amintiri demne de aducere aminte, dintr-o vară în care un magician a așezat în paharele noastre cu băuturi răcoroase, explodând de culoare și gust, și un strop de iubire, și un licăr de speranță, și o picătură de dorință, toate numai bune de trăit și de împlinit în timpul care ne-a mai rămas până le revenirea iernii, a monocromiei, a monotoniei, când vom cânta din nou, cu struna de chitară lângă voce, “Mi-e dor să mai merg la un cocktail”…


Jurnalista Alice Năstase Buciuta ne povestește despre pasiune, viață și profesie, în stilul ei minunat, caracteristic.  Citiți mai multe editoriale semnate de Alice Năstase.


Campania „Mai mult decât profesie. Pasiune!“ este cu și despre pasiunea cu care am învățat să servim oaspeții în fiecare zi a activității noastre. Colegii noștri au fost actorii Calendarului pe anul 2017. Prin această campanie ne-am dorit să aducem angajații, dar și meseriile dintr-un hotel într-o altă lumină, prin asocieri neașteptate.

ÎNAPOI LA CAMPANIE